Istoricul Companiei de apă Arad

                                              File din istoricul sistemului centralizat de
                                       alimentare cu apă și canalizare al municipiului Arad

 
 
 
        Istoriograful Lejtenyi Sandor într-o lucrare tipărită in Arad la 1905 citează cererea profesorului
Hideg Kalman din 26 octombrie 1891 prin care acesta propune ca până la organizarea alimentării
centrale,să se sape cel puțin o fântână de mare adâncime.
        Urmare acestor presiuni , primăria orașului Arad a convocat în noiembrie 1891 o conferință
specială consacrată dezbaterii problemei alimentării cu apă a orașului în urma căreia s-a luat decizia
construirii uzinei de apă,în parte din fondurile primăriei iar în parte prin subscripție publică.
        Pentru construcția uzinei de apă au fost chemați la Arad antreprenorii englezi Meyer și Hughes
care sosesc la Arad la data de 19 ianuarie 1892 iar la 15 iunie 1894 s-a semnat contractul pentru construirea primei uzine de apă din Arad.Lucrările au început doar un an mai târziu deoarece
convenția primăriei orașului cu societatea antreprenoare a fost aprobată de către Ministerul de
Interne de la Buda numai la data de 24 aprilie 1895.
        În ce privește debitul inițial al uzinei de apă,conform devizului întocmit la vremea respectivă
de către firma engleză Shone și Ault rezultă că proiectantul și-a propus să asigure apa necesară pentru un număr de 18000 de persoane,aceasta reprezentând 2/3 di populația de la acea vreme a
orașului.
        Totuși s-a prevăzut ca utilajul instalat să poată asigura apa necesară pentru 40000 de locuitori,
iar cu unele adaptări ulterioare să poată alimenta chiar și  60000 de persoane.Astfel s-a furnizat
inițial 1643 mc/24h,apoi 2400mc/24h iar ulterior 3600mc/24h.
        Primele puțuri săpate lângă râul Mureș au fost date în exploatare în luna noiembrie 1896 și au
avut o adâncime de 40-41 metri,un diametru de 4metri,fiind construite din cărămidă pe cuțite de fontă.Ele realizau un debit de 97mc/oră.
        Apa brută din aceste puțuri era pompată in puțul colector prin pompe Mamuth cu aer comprimat iar decantarea bioxidului de fier se făcea în două bazine a câte 1000 mc fiecare după
ce apa era trecută în prealabil prin câteva cascade de aerisire și prin filtre solide de gresie cu o
suprafață de 800mp.Apa astfel tratată se înmagazina în rezervoarele de 2400 mc ale uzinei iar de
acolo era pompată în rețeaua de distribuție a orașului cu ajutorul pompelor cu piston antrenate de
mașini cu abur.
        Pentru compensarea perioadelor de vârf s-a construit în anul 1895,de către aceeași firmă Shone și Ault,rezervorul de înălțime cunoscut sub denumirea de Turnul de apă cu o capacitate de 300 mc
și o înălțime de 34 m acesta având și rolul de egalizare a presiunii.După înlocuirea pompelor
Mamuth turnul de apa nu a mai fost alimentat.
        După anul 1918 ,odată cu creșterea masivă a populației orașului ca urmare a trecerii Aradului
la România cantitatea de apă furnizată a devenit tot mai neîndestulătoare S-a recurs la tot felul de soluții neinspirate care au dus la scăderea calității apei furnizate ceea ce a dus la nemulțumirea
populației și la nenumărate reclamații.
        Astfel organele administrației locale au demarat în anul 1931 la reconstrucția uzinei de apă din
Arad.Lucrarea a fost executată în întregime în regie proprie după proiectele elaborate de către inginerii și tehnicienii angajați ai uzinei,ceea ce era la vremea respectivă un lucru merituos .
       Uzina a fost reconstruită pe fundația vechii clădiri,dar cu capacitate evident mărită în special
datorită sistemului diferit de tratare al apei brute.După reconstrucție,la intrarea în funcțiune,uzina
de apă din Arad avea o capacitate de 16000 mc/24 h iar pomparea apei în rețea se făcea cu ajutorul
pompelor centrifuge antrenate de motoare electrice.
       Intre anii 1946-1956 au fost forate un număr de 14 puțuri cu adâncimi cuprinse între 40-91,5 m
poziționate între digul râului Mureș și albia acestuia.Până în anul 1960 s-au mai dat în exploatare încă 9 puțuri cu adâncimi între 13,5-81 m.
        Rețeaua de distribuție a uzinei la acea vreme era compusă din conducte din fontă cu diametre variabile cuprinse între 60-350 mm.
       Prin anul 1960 presiunea în rețeaua de distribuție era de 2,5-3 atm.
       Pe rețeaua de alimentare cu apă au fost montate până în anul 1960 un număr de 65 fântâni publice iar în cartierele mărginașe au fost forate 29 fântâni publice cu pompe de mînă la adâncimi de 35-60 m,marea majoritate forate în anii 1920-1930.
       Dezvoltarea puternica economico-socială a Municipiului Arad și creșterea populației a dus la
necesitatea dezvoltării continue a sistemului de alimentare cu apă atât în municipiu cât și în localitățile din jurul Aradului,astfel că în anii 1970 s-a impus construcția Uzinei de apă nr.2 de pe
Calea Șiriei,uzină cu capacitatea de 9900 mc/h,cu 105 puțuri forate la adâncimi de 100-120 m,cu stație de tratare cu capacitate de 7800 mc/h care corespunde necesităților din punct de vedere al parametrilor atât calitativ cât și cantitativ .Această uzină asigură alimentarea cu apă în Arad ,precum
și în orașele Curtici și Sântana și în alte 19 localități ale județului.
 
 
         Canalizarea  orașului a fost construită concomitent cu uzina de apă in anul 1895 de către aceeasi firmă Shone și Ault în sistem divizor,adică apele se evacuează separat,respectiv apele
menajere prin canalul shone iar apele pluviale prin canal separat în emisarul Mureșel.
         Apele menajere din gospodării se scurgeau inițial prin cădere naturală prin tuburile de bazalt
la așa numitele stațiuni de ejectoare,de unde după umplerea bazinelor de fontă,având fiecare o
capacitate cuprinsă între 500-1000 litri,sunt evacuate cu ajutorul aerului comprimat prin conducte de refulare la stația de epurare din afara orașului.Apele evacuate astfel prin canalizarea shone se
varsă în bazinele de decantare aflate la marginea orașului Arad,de unde după sedimentarea corpurilor aflate în suspensie,se revarsă în emisarul Mureșel.
        Între anii 1895-1908 pe raza orașului Arad au fost construite 6 stații de canalizare shone.
        Rețeaua de canalizare shone era alcătuită din conducte cu diametru variabil,respectiv conducte de scurgere cu diametrul de 175 mm pe o lungime de 17,5 km și diametrul de 200mm pe o lungime
de 1,5 km și conducte de refulare dintre stațiile sistemului și stația de purificare cu diametre cuprinse între 130-300 mm.
         După anul 1918 s-a extins rețeaua de canalizare,cea mai mare extindere efectuându-se după
anul 1944 de 1500 m,astfel că în 1960 la 289 km strazi exista doar 20 km de rețea de canalizare
shone cu adâncime maximă de 5,5m.
        Canalizarea pluvială a orașului avea o lungime de 73 km cu diametre cuprinse între 200-1800 mm.Apele colectate în sistemul pluvial se vărsau în Mureșel prin 17 guri de scurgere.
        Dezvoltarea sistemului de canalizare și epurare al apelor uzate a luat amploare în anii 1970
datorită dezvoltării urbanistice,economice,sociale ale Municipiului Arad și continuă în prezent.